În anul 2021, prin decizia nr. 51/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile (obligatorii) și, în consecinţă, a stabilit următoarele:

Tipicitatea infracţiunii de violare a vieţii private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. (2) din Codul penal nu este condiţionată de deţinerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de acestea sau a unei convorbiri private.

Această decizie este importantă pentru clarificarea sferei de aplicabilitate a infracțiunii privind violarea vieții private, prevăzute de art. 226 Cod penal. Înainte de această decizie era controversat în ce măsură diseminarea fără drept a unui conținut realizat cu drept constituie infracțiune. Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat această problemă de drept, oferind victimei o protecție adecvată împotriva conduitelor ce lezează dreptul la viață privată.

Analiza dezlegării de drept

Decizia este obligatorie pentru toate organele judiciare. În esență, prin această decizie obligatorie Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat următoarele aspecte:

1.  Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea fără drept a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor cu caracter privat nu presupune neapărat că acestea au fost obţinute prin mijloace ilegale.

2. Chiar dacă înregistrarea a fost realizată cu consimţământul victimei, divulgarea fără un nou consimţământ reprezintă o încălcare a vieţii private ce poate atrage răspunderea penală.

Curtea a clarificat așadar că, pentru a constitui infracțiunea descrisă la alin. (2), nu este necesar ca materialele să fi fost obținute fără drept, ci este suficient ca divulgarea acestora să fie făcută fără drept. Acest punct de vedere subliniază o separație clară între actul de obținere a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor cu caracter privat și cel de divulgare a acestora, focalizându-se pe protecția persoanei împotriva unei expuneri neautorizate, indiferent de modul inițial de obținere a conținutului video sau audio.

Modificări legislative ulterioare dezlegării de drept

Prin Legea nr. 171/2023 a fost incriminată și conduita intitulată generic „revenge porn”, fiind introdus alin. (2 indice 1):

Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, în orice mod, a unei imagini intime a unei persoane identificate sau identificabile după informațiile furnizate, fără consimțământul persoanei înfățișate, de natură să provoace acesteia o suferință psihică sau să aducă atingere imaginii sale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit alin. (2 indice 2) al art. 226 Cod penal, prin imagine intimă se înțelege

orice reproducere, indiferent de suport, a imaginii unei persoane nude, care își expune total sau parțial organele genitale, anusul sau zona pubiană sau, în cazul femeilor, și sânii, ori care este implicată într-un raport sexual sau act sexual.

Prin urmare, reprezintă infracțiuni următoarele conduite: distribuirea fără drept a unui sextape, de către unul dintre parteneri, deși acesta a fost filmat cu consimțământul victimei; transmiterea fără drept unei alte persoane a unei imagini nud, realizate cu consimțământul victimei.

Informații suplimentare

George Zlati este avocat de drept penal și lector universitar. Acesta este titular al disciplinei Drept penal. Partea specială la nivel licență și Criminalitate informatică la nivel de masterat, având de asemenea un doctorat pe criminalitate informatică.