Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu privire la următoarea problemă de drept:

În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1)-art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal?

Decizia nr. 4/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Prin Decizia nr. 4/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secţia a II-a penală și a stabilit următoarele:

Îndeplinirea obligaţiei de a purta o mască de protecţie având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal privind infracţiunea de furt săvârşită de către o persoană mascată.

Această decizie clarifică faptul că purtarea unei măști de protecție care are aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului, într-un spațiu unde portul măștii este obligatoriu, nu înlătură incidența formei calificate a infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

Rațiunile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte a arătat că, în lipsa unei definiții legale a sintagmei „persoană mascată”, înțelesul acesteia nu poate fi decât cel comun. Astfel, mascarea unei persoane presupune acoperirea feței cu o mască sau colorarea acesteia în așa fel încât făptuitorul să nu poată fi recunoscut sau să nu poată fi ușor recunoscut.

Ca atare, portul măștii de protecție nu conferă automat celui care o poartă calitatea de persoană mascată, fiind necesar ca masca și modalitatea în care aceasta este purtată să aibă aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului. Această împrejurare de fapt urmează a fi stabilită de la caz la caz.

De asemenea, instanța supremă a subliniat că, odată ce autorul furtului poate fi considerat o persoană mascată, din perspectiva încadrării juridice, este lipsit de relevanță scopul sau mobilul mascării. Prin urmare, argumentul că autorul nu ar urmări prin mascare îngreunarea identificării, ci respectarea obligației legale, nu poate fi acceptat deoarece textul de incriminare nu prevede o astfel de cerință esențială atașată elementului subiectiv.

În plus, Înalta Curte a reținut că îndeplinirea unei obligații legale nu înlătură elementul circumstanțial agravant. În lipsa unei prevederi exprese, a conferi acestei împrejurări un astfel de efect ar însemna a adăuga cauzei justificative un efect pe care legea nu îl prevede. Dacă legiuitorul ar fi considerat că măsura instituită în scop de prevenție sanitară face ca sancționarea mai gravă a furtului comis de o persoană mascată cu o mască de protecție să nu fie justificată în condițiile obligativității acesteia, ar fi putut să confere împrejurării, cu caracter de excepție, un astfel de efect, prin chiar actul normativ care o instituie.

Importanța deciziei pentru practica judiciară în materie penală

Decizia nr. 4/2022 a ÎCCJ are o importanță deosebită pentru practica judiciară în materie penală, aducând claritate într-o problemă de drept controversată apărută în contextul pandemic. Ea stabilește că purtarea unei măști de protecție care îngreunează identificarea autorului, chiar dacă este impusă de lege, nu înlătură forma calificată a infracțiunii de furt.

Această interpretare este în acord cu principiul legalității, care impune ca norma penală să fie strict interpretată și aplicată. În context, Înalta Curte a subliniat că nu se poate adăuga pe cale de interpretare o condiție care nu este prevăzută de lege, cum ar fi scopul mascării, și nici nu se poate elimina un element circumstanțial agravant expres reglementat, cum este cel privind săvârșirea furtului de către o persoană mascată.

Totodată, decizia subliniază că rațiunea instituirii formei calificate subzistă indiferent de caracterul obligatoriu sau nu al portului măștii, respectiv faptul că identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului sunt îngreunate. Chiar dacă autorul nu urmărește acest lucru, el acceptă că stabilirea identității sale este dificilă, ceea ce îi sporește îndrăzneala.

Această decizie se răsfrânge inclusiv asupra altor situații, precum cea în care făptuitorul sustrage bunuri în timp ce poartă o cască de protecție care îi acoperă fața. Astfel, simplul fapt că acesta are obligația legală de a purta cască în momentul în care conduce o motocicletă pe drumurile publice nu înlătură reținerea agravantei.

Concluzii privind infracțiunea de furt calificat săvârșită de o persoană mascată

În concluzie, Decizia nr. 4/2022 a ÎCCJ reprezintă un pas important în asigurarea unei practici unitare în materia infracțiunilor de furt comise în contextul pandemic. Ea transmite un mesaj ferm că obligația legală de a purta mască de protecție nu poate fi invocată pentru a înlătura forma calificată a infracțiunii, atunci când masca are aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului.

Desigur, în aplicarea acestei decizii vor trebui avute în vedere circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pentru a stabili dacă persoana care a purtat masca poate fi considerată o „persoană mascată” în sensul legii penale. Astfel, o mască purtată sub nas sau sub bărbie nu atrage automat reținerea acestei circumstanțe agravante.

Informații suplimentare

George Zlati este avocat de drept penal și lector universitar. Acesta este titular al disciplinei Drept penal. Partea specială la nivel licență și Criminalitate informatică la nivel de masterat, având de asemenea un doctorat pe criminalitate informatică.