Este important să discutăm despre comunicarea parolei și a codului PIN la momentul efectuării unei percheziții informatice. În lumea digitalizată de astăzi, percheziția informatică devine o unealtă deosebit de importantă pentru procurori și organele de cercetare penală (polițiști). Observ din propria experiență ca avocat de drept penal că percheziția informatică nu este folosită doar în dosarele de criminalitate informatică, fiind des întâlnită inclusiv în dosare de corupție, evaziune fiscală, fraude cu fonduri europene sau naționale etc.

Totuși, este important să înțelegem faptul că, pentru efectuarea unei percheziții informatice este necesar ca autoritățile să obțină acces la datele informatice într-o formă necriptată, adică lizibilă. Dacă autoritățile au acces doar la conținutul criptat, în lipsa cheii de decriptare (parolă, cod PIN, token etc.) acestea nu vor putea proceda la analiza datelor informatice. Prin urmare, acestea se vor afla în imposibilitatea de a strânge probe/urme digitale relevante cauzei.

În acest context, se pune următoarea întrebare: există o obligație legală de a furniza parole sau coduri PIN autorităților pentru percheziționarea telefoanelor mobile ori a laptopurilor?

Dreptul de a nu te autoincrimina și dreptul la tăcere. Ce trebuie să cunoști

Există situații în care persoana care efectuează percheziția informatică este nevoită să folosească o parolă sau un cod PIN pentru cercetarea unui sistem informatic, fie că acesta este un telefon mobil inteligent sau un laptop. De cele mai multe ori, specialistul care efectuează percheziția informatică sau polițistul va solicita persoanei percheziționate să comunice aceste informații fără să o informeze că are dreptul de a nu colabora.

Această solicitare poate avea loc inclusiv în contextul efectuării unei percheziții domiciliare. Astfel, în momentul în care se identifică un telefon mobil sau un alt dispozitiv (laptop, PC etc.) ce urmează să fie ridicat în vederea percheziționării ulterioare, regula este aceea că se va întreba persoana percheziționată cu privire la existența unei parole sau a unui cod PIN. În mod normal, comunicarea acestei informații ar trebui să fie menționată în procesul-verbal de percheziție. Cu toate acestea, am întâlnit numeroase situații în care nu se procedează de o asemenea manieră, fiind ulterior dificil sau chiar imposibil de probat faptul că s-a adus atingere privilegiului contra autoincriminării.

Argumentul adus în sprijinul acestei practici este că în această situație nu discutăm despre o audiere propriu-zisă. De asemenea, necesită menționat faptul că în legislația actuală nu este prevăzută în mod explicit această obligație legală de informare. Cu toate acestea, nu ar trebui făcută o distincție între audierea clasică și solicitarea suspectului sau inculpatului să se incrimineze prin comunicarea parolei de acces ori a codului PIN.

Este important de înțeles faptul că orice informație care se află în memoria unei persoane este protejată de dreptul la tăcere și privilegiul contra autoincriminării. Cu alte cuvinte, persoana care deține o astfel de informație, necesară pentru obținerea de probe în acuzare, are dreptul de a nu se autoincrimina prin divulgarea acesteia. Prin urmare, orice persoană cu privire la care există riscul de a fi acuzată că a săvârșit o infracțiune are dreptul de a rămâne în pasivitate și de a nu comunica aceste informații necesare pentru accesarea sau percheziționarea telefonului mobil, a laptopului sau a oricărui alt sistem informatic.

Excepții de la regulă: autentificarea biometrică prin recunoaștere facială sau urmă papilară

În schimb, dacă discutăm despre un proces de autentificare prin recunoaștere facială sau urmă papilară, este important de știut că privilegiul contra autoincriminării nu își găsește aplicabilitatea. Totuși, la acest moment, nu există în legislația noastră posibilitatea de a constrânge o persoană să participe la procesul de autentificare biometrică. Cu alte cuvinte, nicio persoană nu te poate constrânge să îți plasezi degetul pe dispozitiv în vederea deblocării acestuia.

Aprofundarea subiectului

Pentru o înțelegere mai amplă a acestor probleme, am explorat în detaliu acest subiect în articolul «Privilegiul contra autoincriminării și criptografia», publicat în revista Penalmente Relevant. De asemenea, se poate citi comentariul articolului 168 din Codul de procedură penală în lucrarea «Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 4». Aceste lucrări de specialitate oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care criptarea datelor influențează drepturile individuale și procesul de investigație.

Informații suplimentare

Acest material are un scop pur informativ și educațional, conținutul acestuia neputând fi asimilat unei forme de consultanță juridică în materie penală. Pentru a înțelege cu exactitate ce drepturi sau obligații ai într-o anumită procedură penală, este important să consulți un avocat specializat în dreptul penal.

George Zlati este avocat și lector universitar. Acesta este titular al disciplinei Cybercrime la nivel de masterat, având de asemenea un doctorat pe criminalitate informatică. Specializarea acestuia este criminalitatea informatică și tehnologia blockchain.